Cele mai timpurii icoane de pe teritoriul Moldovei medievale sunt anterioare secolului XV, reprezentative fiind operele bizantine „Maica Domnului Hodighitria” (mănăstirea Neamţ), „Sfînta Ana” (mănăstirea Bistriţa) şi „Maica Domnului” de la mănăstirea Agafia. Existenţa unor ateliere de zugravi de renume în Moldova lui Ştefan cel Mare o probează şi faimoasa colecţie de la Văleni, care constituie 139 de icoane.
Printre icoanele basarabene, dat fiind faptul că în perioada sovietică au fost închise bisericile şi mănăstirile, iar patrimoniul lor a fost distrus, opere timpurii aproape că nu s-au păstrat.
Icoana „Maica Domnului Hodightria” de la Muzeul Naţional de Artă rămîne unicul exemplar de artă medievală din secolul XVI.
O situaţie relativ mai bună se referă la secolele XVII-XVIII, care sunt prezentate în colecţie de icoanele iconostasului vechi de la mănăstirea Căpriana (sec.XVII), operele din orăşelul Camenca, satele Boroseni, Rotunda, Ţareuca, Petruşeni etc.
Un loc aparte în istoria acestei arte îl ocupă icoanele populare, care domină întreg secolul XIX. Chiar dacă multe dintre ele îşi au originile în timpurile anterioare, fiind repictate de mai multe ori, icoanele de acest tip respectă integral tradiţiile iconografiei medievale. Or, aceste momente sunt reflectate în „Visul lui Iacob” (1822), în operele zugravilor Gherasim, Mihail Leontovici, Evtaf, Ioan Iavorschi, Iezechil, care făceau parte din categoria călugărilor zugravi.
Abundenţa icoanelor populare din secolul XIX semnifică provinienţa lor rurală.
Din a doua jumătate a secolului XIX, bisericile şi mănăstirile din Basarabia înclină tot mai mult pentru a comanda icoane pictorilor laici. Datorită acestui fapt cunoaştem asemenea artişti de pictură religioasă ca Vasile Alexandrov (1859), Pavel Piscariov, Pavel Şilingovschi şi V.Maleavin (sec. XIX- începutul sec. XX), care au creat icoane pentru bisericile din Chişinău, Chiţcani, Căuşeni ş.a. localităţi din Basarabia.